| 1.
|
CURM'A, curm, vb. I. I. 1. Tranz. (Despre sfori, frânghii, legături) A strânge tare, a pătrunde în carne; a strangula. 2. Tranz. A tăia un lemn de-a curmezisul. ♦ Tranz. si refl. A (se) frânge, a (se) rupe. 3. Refl. (Despre oameni) A se apleca de mijloc. II. Fig. 1. Tranz. si refl. A (se) întrerupe brusc; a (se) termina. ♦ A(-si) pune capăt vieţii, zilelor; a (se) omorî. 2. Tranz. A încheia sau a întrerupe o conversaţie. - Cf. alb. kurmue.
Sursă
: DEX'98
(68094)
- ionel_bufu |
| |
| 2.
|
A curma ≠ a spori
Sursă
: Antonime
(68634)
- siveco |
| |
| 3.
|
CURM'A vb. v. reteza, tăia.Sursă
: Sinonime
( 180141)
- siveco |
| |
| 4.
|
CURM'A vb. 1. v. înceta. 2. v. întrerupe. 3. v. opri. 4. a întrerupe, a opri, (fig.) a reteza, a stăvili. (Nu poate ~ scandalul; i-a ~ vorba.) 5. a întrerupe, (fig.) a rupe. (A ~ tăcerea.)Sursă
: Sinonime
( 180140)
- siveco |
| |
| 5.
|
curm'a vb., ind. prez. 3 sg. si pl. c'urmă, imperf. 3 sg. curm'a; conj. prez. 3 sg. si pl. c'urme
Sursă
: DOR
(237222)
- siveco |
| |
| 6.
|
A SE CURM'A mă curm intranz. 1) A se rupe în două sau în mai multe bucăţi (prin îndoire, lovire etc.); a se frânge. 2) rar A se îndoi de mijloc; a se apleca tare; a se frânge. 3) fig. A se opri brusc; a se frânge. 4) A ajunge la sfârsit; a se termina. Viaţa i s-a curmat. /Cuv. autoht.
Sursă
: NODEX
(330487)
- siveco |
| |
| 7.
|
A CURM'A curm tranz. 1) A strânge tare pătrunzând. Legătură era prea strânsă, îi curma braţul. 2) rar (lemne) A desface de-a lungul prin tăiere; a despica. 3) fig. A face să înceteze (pentru un timp). ~ o discuţie. 4) A face să se curme. /Cuv. autoht.
Sursă
: NODEX
(330486)
- siveco |
| |
|
|